Intrebarea care imi este adresata cel mai des este: care este desertul tau preferat. Invariabil, raspunsul meu contine: INGHETATA . Imi place inghetata, indiferent de anotimp. In orice moment am in frigider cel putin doua feluri de inghetata si imi place extrem de mult sa incerc cat mai multe arome si cat mai multe combinatii de inghetata. Dar pe loc fruntas se afla serbetul de ciocolata – marea dragoste ciocolata in forma inghetata. Sunt cam previzibila . Inghetata de ciocolata mi se pare grea pentru vara, cand ai nevoie de ceva cu adevarat racoritor, dar serbetul de ciocolata este alta poveste; este racoritor, intens, plin de savoare.

In romana, serbet se refera la un preparat pe baza de apa si zahar. In gastronomia vestica, serbet este termenul folosit pentru a denumi un desert inghetat, asemanator sorbetului, dar care contine si o cantitate mai mica sau mai mare de lactate. Daca inghetata se poate face si fara masina de inghetata, in cazul serbeturilor si al sorbeturilor, masina de inghetata va este cel mai bun prieten. Nu aveti masina de inghetata? Eu zic sa va luati, pentru ca vara asta am de gand sa va “inghet” destul de mult .

Pentru ca experienta gustativa sa fie deplina, va recomand langa inghetata un biscuite faramicios, aromat si crocant, nu foarte dulce, cu boabe de cacao si alune de padure. Daca va simtiti copii, puteti incerca chiar un sandwich cu biscuiti si inghetata.

Pentru serbet de ciocolata
reteta e adaptata dupa o reteta de David Lebovitz, de aici
500 ml lapte
100 g zahar brut
30 g miere (preferabil poliflora pentru a nu adauga arome suplimentare)
50 g de cacao (cacao pur)
3 g sare
1 pastaie de vanilie (optional)
150 g ciocolata (65-75% cacao) – calitatea ciocolatei pe care o folositi va da calitatea serbetului, ca si a oricarui produs in care ciocolata e vedeta. Nu veti putea obtine niciodata o inghetata de ciocolata, o brownie de calitate fara a folosi ciocolata de calitate.

Zaharul, pudra de cacao, vanilia, sarea si 250 de ml de lapte se amesteca si se fierb 2-3 minute. Se toarna peste ciocolata. Se lasa 1 minut si apoi se amesteca. Se adauga mierea si restul de lapte. Optional se pot adauga 10 ml de alcool care ajuta structura serbetului – alcoolul impiedica formarea cristalelor de gheata. Daca nu vi se pare fin amestecul, folositi un blender vertical pentru a amesteca totul cat mai bine. Lasati amestecul sa se raceasca si inghetati-l in masina de inghetata. In cazul in care nu aveti masina de inghetata, bagati amestecul in congelator. Dupa 2 ore scoateti-l si cu o furculita sau cu un blender vertical, omogenizati cateva secunde. Repetati pasii acestia de 5-6 ori.

Pentru biscuitii cu boabe de cacao si alune de padure
110 g unt la temperatura camerei
50 g zahar brut
1 g sare
2 galbenusuri
40g pudra de alune de padure prajite
140 g faina
40 g boabe de cacao sfaramate
40 g ciocolata neagra (facute aproape pudra)

Untul se bate cu zaharul 5 minute. Se incorporeaza galbenusurile. Se adauga restul de ingrediente si se aduna intr-o bila de aluat. Se inveleste in folie de plastic si se tine la frigider 2-3 ore. Intre 2 hartii de copt se intinde aluatul si se taie ce forme doriti. Se coc la 175 de grade 12-14 minute (sau pana se rumenesc). Se lasa 5 minute la racit pe tava.

Sa va povestesc despre cadou sau despre trandafiri sau despre macarons? Voi incepe cu macarons. Ce este un macaron? Este o prajitura mica, rotunda, cu exteriorul sfaramicios si interiorul moale. Intre macarons se pune ganache de ciocolata sau gemuri de fructe sau creme pe baza de unt. Eu personal folosesc doar ganache sau ganache si gemuri/ jeleuri de fructe. Mi se pare ca ciocolata este singura care face un macaron sa straluceasca cu adevarat.
Originea lor este dezbatuta intre francezi si italieni, dar in momentul de fata, daca vreti sa gustati macarons adevarati incercati Pierre Herme, Laduree sau Anda Calinici .
Macarons a fost si este marea mea provocare in bucatarie. Mereu caut metode sa il fac si mai bun si mai apetisant.

Una din aromele mele preferate la macarons este cea de trandafiri. Eu o imperechez cu ciocolata alba si trufe albe, dar astazi o sa ii pregatesc cu ganache de ciocolata alba si trandafiri.
Si in ultimul rand, cadoul . Cadoul este o cutie de 8 macarons asortati. Cum il castigati? Imi spuneti intr-un comentariu care a fost sau este cea mai mare provocare a voastra in bucatarie si de ce. Abia astept sa citesc povestile voastre, pana vineri la ora 10.00, pentru ca macarons sa isi gaseasca stapanul pana de Paste.

Pentru macarons de trandafiri
150 g faina de migdale (sau migdale decojite)
150 g zahar pudra (Margaritar e recomandarea mea)
150 g zahar tos
35 ml apa
55 g albus
55 g albus
10 boboci uscati de trandafir
Colorant alimentar rosu sau roz (optional)

Migdalele, zaharul pudra si bobocii de trandafiri se pun intr-un robot cu cutite si se amesteca aproximativ 1 minut. Amestecul abtinut se cerne intr-un castron mare.
55 g de albus se amesteca cu colorantul daca folositi. Daca nu se rastoarna peste amestecul migdale-zahar fara a amesteca.
55 g albus se pregatesc pentru a forma “meringue italiana”, adica pentru a fi batute cu un sirop fierbinte de zahar. Zaharul tos si apa se pun pe foc mare si se fixeaza termometrul in asa fel incat sa masoare temperatura siropului si nu a fundului cratitei. Cand temperatura ajunge la 112 grade C, incepeti sa bateti albusurile. Cand siropul ajunge la 118 grade C, il turnati usor peste albusuri in timp ce continuati sa le bateti cu putere. Bateti albusurile pana cand sunt la temperatura camerei si sunt lucioase.

Puneti albusurile batute peste amestecul migdale-zahar pudra-albusuri. Amestecati, asigurandu-va ca toate ingredientele sunt incorporate. Macaronage-ul este gata atunci cand aluatul cade de pe paleta de amestecat in strat gros si se aplatizeaza in minim 7-8 secunde si maxim 15. Faceti testul acesta de mai multe ori, ca sa nu riscati sa supra amestecati. In cazul macaronage-ului, este mai bine sa subamestecati decat sa supraamestecati.
Cand aluatul este gata, puneti parte din el intr-un poche sau untr-o punga cu deschizatura de 8 mm-1 cm. Tinand poche-ul perfect perpendicular pe tava, faceti cercuri de 2.5-3 cm (pentru ca acest pas sa fie mai usor, desenati un sablon cu cercuri pe o hartie de copt – sablonul se baga sub hartia de copt pe care faceti macaronsii). Cand tava este plina, bateti-o usor de masa sau cu mana pentru a aplatiza complet prajiturelele si pentru a scoate eventualele bule de aer. Lasati tavile 30-60 de minute afara pana suprafata lor se usuca – daca puneti degetul, aluatul nu se lipeste.
Incalziti cuptorul la 155 grade C. Coaceti 15-18 minute – inainte de a scoate tava din cuptor, verificati ca se desprind de pe hartie. Daca nu se desprind, continuati coacerea.

Pentru ganache de trandafiri
10-15 boboci uscati de trandafir
270 ml smantana dulce
360 g ciocolata alba (35% cacao – daca are mai putin cresteti cantitatea de ciocolata)

Smantana si trandafirii se dau intr-un clocot. Se acopera si se lasa 15 minute la infuzat. Se strecoara – cantitatea rezultata trebuie sa fie 240 ml – daca e mai putin completati cu smantana proaspata, daca e mai mult, folositi doar 240 ml. Topiti ciocolata pe bain mare. Dati smantana intr-un clocot. Turnati smantana peste ciocolata amestecand usor. Acoperiti cu folie de plastic direct pe suprafata ganache-ului.Lasati 1 ora la temperatura camerei, apoi 12 ore in frigider.

Asamblare
Cu un poche sau cu o lingurita puneti crema pe un macaron si uniti-l cu un altul. Tineti macaronsii in frigider acoperiti 24 de ore inainte de degustare.

Update:
M-am hotarat sa fac doua extrageri: Carina a extras castigatorul cutiei mari de 8 bucati, iar Toma a extras castigatorul unei cutii mici, de 4 bucati. Numerele castigatoare sunt 8 si 10, adica Anca Soimu si Sabina.

In general imi place sa am ce face, imi place sa fiu ocupata, sa nu ma plictisesc. Imi place sa am liste de “to do” pe care sa le prioritizez si carora sa le zambesc seara cand totul e bifat. Dar ultimele doua saptamani din viata mea au fost nebune nebune. Munca in bucatarie a crescut, dar a crescut si munca de scrib: de mailuri, de retete, de meniuri. Nu ma intelegeti gresit . Nu ma plang. Doar rememorez.

Si in agitatia asta, a mea, a noastra a tuturor, e obligatoriu ca din cand in cand sa gasim timp doar pentru noi, chiar daca sunt 5 minute sa fie cele mai minunate 5 minute petrecute cu tine. Pentru mine, o carte, o cafea si o prajitura aduc relaxarea maxima. Pe un fotoliu, la soare…..Nu e nevoie de prajituri complicate, sau care dureaza o vesnicie sa fie facute. E nevoie de ceva simplu, savuros, aromat, familiar. O prajitura care sa te faca sa zambesti.

Noi o mancam ca si snack, ca si mic dejun, ca si desert. E usor de transformat pentru diferite ocazii. Si daca diminetile va sunt pe repede inainte si nu aveti timp de mare lucru, le puteti face cu cateva zile inainte, le congelati, iar dimineata doar luati una si pana la serviciu e buna de mancat sau ca pachet la scoala pentru copii.

Pentru cupcakes cu visine, busuioc si migdale prajite
225 g unt la temperatura camerei
150 g zahar brut
cateva frunze de busuioc proaspat
coaja de la o lamaie
4 oua la temperatura camerei
150 g faina de orz
60 g faina de migdale (prajita 7-8 minute in cuptor pentru un plus de savoare)
70 de g faina alba
8 g praf de copt
un praf de sare
150 ml lapte
100 g iaurt
300 g visine
40 g migdale feliate prajite 5-7 minute in cuptor la 175 de grade

Cuptorul se incalzeste la 175 de grade. Se pregatesc formele de cupcakes: fie se unge cu unt o forma clasica de muffins, fie se pune hartie speciala in locurile de muffins.
Busuiocul se taie marunt. Se pune peste zahar impreuna cu coaja de lamaie si se “framanta” bine cu degetele, pana se simte aroma. Se amesteca fainurile cu praful de copt si sarea. Separat se cantaresc laptele si iaurtul impreuna.
Untul se bate 1-2 minute. Se adauga zaharul si se mai bate inca 3-4 minute. Se adauga ouale, cate unul pe rand, asteptand ca fiecare sa se incorporeze – nu e nici o problema daca amestecul va parea taiat.
Se adauga apoi o treime din faina si se amesteca usor, apoi jumatate din lapte si se continua cu o treime de faina, restul de lapte si terminand cu faina. Se adauga visinele si se amesteca usor. Se imparte aluatul in formele de cupcakes. Se presara migdale prajite deasupra.
Se coc 20-25 de minute, sau pana cand trec de testul scobitorii.

Ciocolata a fost si va ramane preferata mea, ciocolata adevarata, simpla, care pastreaza amprenta boabei de cacao si a locului unde aceasta a crescut. Nu fac reclama nici unei marci, dar oferiti-va din cand in cand placerea sa mancati o ciocolata adevarata.
Trufele de ciocolata ofera o noua dimensiune ciocolatei, dar este esential sa folositi ciocolata de cea mai buna calitate pentru ca atunci cand faceti trufe, ciocolata este vedeta si face diferenta intre trufe care iti lumineaza ziua si trufe banale.

Pentru ca mereu am cautat sa adaug “un ceva” deserturilor pe care le fac pentru ca ele sa straluceasca, am ales ca trufele sa aiba in mijloc un sos de mure, sos care le scoate din anonimat, care le da un aer mai aparte intre suratele lor trufe. Ca si exterior, am ales alune de padure prajite si macinate fin. Rezultatul e un desert usor, si surprinzator in acelasi timp, un desert de mancat acasa, singur sau cu prietenii, dar si usor de ambalat si oferit cadou oamenilor dragi din viata noastra.

Pentru sosul de mure
100 g mure (proaspete sau congelate)
20 g zahar (eu folosesc brut)
4 g amidon + 10 ml apa rece

Murele si zaharul se pun pe foc, pana ce zaharul este dizolvat. Daca preferati ca sosul sa nu aiba deloc samburi, treceti sosul printr-o sita, apasand cu o lingura astfel incat in sita sa ramana doar samburii murelor. Daca in schimb, la fel ca mine, preferati sa simtiti textura data de samburi adaugati amidonul amestecat cu apa rece, peste mure. Amestecati pana ce sosul se ingroasa usor si devine lucios. Lasati-l sa se raceasca (intr-un castronel, cu folie de plastic direct pe suprafata sosului pentru a evita formarea unei pojghite deasupra). Cand e rece, intindeti sosul intr-o tava de silicon sau pe o folie de rodoid intr-un strat cu grosime de aproximativ 1 cm. Se baga la congelator, iar cand este inghetat se va taia in cubulete mici cu latura de 1 cm.

Pentru trufe
160 g smantana dulce
3 g flori uscate de lavanda
110 g ciocolata de lapte (40% cacao – daca procentajul de cacao este mai mic de 40%, trebuie crescuta cantitatea de ciocolata)
80 g ciocolata neagra (66% cacao – daca procentajul de cacao este mai mare trebuie scazuta proportional cantitatea de ciocolata)
30 g unt (min 80% grasime) la temperatura camerei

Smantana si florile de lavanda se dau intr-un clocot. Se acopera si se lasa 20 de minute la infuzat. Dupa infuzare, se strecoara si trebuie sa ramana 125 de grame de smantana. In cazul in care cantitatea ramasa este mai mica de 125 de grame, se completeaza cu smantana neinfuzata. Se repune pe foc pana da in clocot. In paralel, se topesc cele 2 tipuri de ciocolata pe bain mare sau in microunde – aveti mare atentie sa nu supraincalziti ciocolata, sa nu scapati apa sau abur peste ciocolata. Cand ciocolata este topita, se adauga smantana peste, cate o treime o data, incorporand bine dupa fiecare adaugare. Cand ciocolata si smantana sunt combinate, se adauga untul. Se toarna ganache-ul astfel obtinut intr-un vas intins, se acopera direct pe suprafata cu folie de plastic si se lasa 1-2 ore la temperatura camerei. Apoi se tine la frigider 10-12 ore.

Asamblare
Ganache lavanda intarit
Cubulete de sos de mure inghetate
Pudra de alune de padure prajite

Se ia cate o lingurita de ganache, se aplatizeaza in palma, se pune in mijloc un cubulet de sos de mure si se “sigileaza” inauntru. Se rotesc trufele in palma pentru a avea forma rotunda. Se tavalesc prin pudra de alune de padure.
Pentru servire, se scot din frigider cu aproximativ 10-15 minute inainte.

Vreau sa vina primavara si apoi vara. Sa fie soare, sa fie cald. Sa am fructe multe si proaspete. Cred ca visul oricarui pasionat de patiserie este sa se trezeasca intr-o livada plina cu toate fructele din lume. Dar cum iarna nu vrea sa plece, am vrut sa profit de fructele ei, de portocale. Am facut un desert usor, simplu si rustic, dar atat de aromat si complex din punct de vedere al gustului. Dulcele acrisor al portocalei straluceste de la atingerea calda a vaniliei, iar fisticul ii adauga complexitate in gust si textura.

Ma bucur nespus ca am reusit sa ma reapuc de dulciurile mele. Imi era dor. Visam ce vreau sa fac dar nu aveam timp. Ma trezeam cu gustul in gura, simteam mirosul care ar iesi din cuptor, dar aveam altceva mai important de facut.

Asa ca, noua gama de macarons este pregatita pentru degustare. Am lucrat si la designul cutiilor si imi plac foarte tare (multumesc Adina Horodinca de la Xpect), la un catalog pentru nunti (abia astept sa fie gata sa vi-l arat). “Macaroneria” mea revine la viata incet incet .

Pentru tarta

75 g pudra de migdale
75 g faina alba
50 g faina de mei (sau tot faina normala)
25 g zahar brut
2 g sare
coaja rasa de la o portocala
110 g unt foarte rece
maxim 90-105 ml apa foarte rece

Se amesteca primele 6 ingrediente. Apoi se “framanta” untul in faina, cu degetele pana ce faina are aspect nisipos cu bobite de unt. Se adauga apa (nu toata cantitatea) si se aduna aluatul intr-o bila (nu se framanta). Se aplatizeaza si se inveleste in folie de plastic. Se tine 1-2 ore la frigider.

Pentru portocale
2 portocale
30 g zahar brut
1/2 pastaie de vanilie

Portocalele se curata de coaja si de invelisul alb si se taie in felii subtiri. Se amesteca cu zaharul si cu semintele de vanilie. Se lasa la macerat 1-2 ore.

Coacere
Aluat rece
Feliile de portocala scurse
50 g fistic prajit (5 minute la 175 grade)
10-15 g zahar brut

Se scoate aluatul din frigider, se intinde (aprox 8-9 mm). Se aseaza pe tava cu hartie de copt. Se presara cu jumatate din fisticul prajit si usor zdrobit. Se scurg feliile de portocala si se aseaza peste aluat, lasand 1 cm liber la marginea aluatului. Se ridica marginea aluatului peste portocale si se pliaza usor. Se presara restul de fistic si zahar. Se coace 30-40 de minute la 180 de grade sau pana este rumenita.

Pentru servire, puteti reduce sucul lasat de portocale – se pune intr-o craticioara si se fierbe pana e redus la jumatate.