Fericirea este pentru toata lumea, trebuie doar sa ai incredere si sa o recunosti cand te intalnesti cu ea. Sa nu ii intorci spatele, sa ii dai o sansa, chiar daca vine cand nu mai crezi in ea.
Cu greu, ea, scumpa mea sora a fost dispusa sa isi acorde sansa si dupa ce a fost sigura ca fericirea ei e autentica, s-a casatorit sambata in 18 Iunie.

A fost minunat. Ca orice mireasa, s-a agitat, a planificat totul pana la ultimul detaliu, dar a fost adorabila
Aproape un an mi-a explicat ca tortul ei trebuie sa fie roz si verde, sa aiba trandafiri si floricele. Cu toate ca nu e stilul meu, am acceptat, iar tortul roz si verde ascunde un blat de vanilie, sos de mure si ganache de ciocolata cu portocale (combinatia preferata a lui Dave – mirele din povestea noastra).
Nici “les macarons” nu au lipsit si au fost verzi (busuioc si ganache de ciocolata si mure) si roz (zmeura si ganache de ciocolata alba si matcha).

Sentimentele pe care le-am incercat in saptamana cat am fost in Anglia au fost minunate: am fost toti impreuna, eram si copil si mama si sotie si matusa.

In plus, m-am reintalnit cu o parte foarte draga a copilariei mele – Dana – verisoara mea pe care nu o mai vazusem de prea mult, dar care “m-a crescut” in vacantele de vara la bunici. Iti multumesc Dana ca nu te-ai schimbat.

Dupa nunta, am vizitat Londra la care micuta mea visa de multa vreme, si nu am mers singuri ci cu Ioana, cea mai dulce nepoata din lume. A fost minunta, o zi pe care vrei sa o opresti, sa nu se mai termine.

Sa fiti fericiti!

10 Responses to “Casa de piatra”